DISCERNĂMÂNTUL BIBLIC (Efeseni 3:14-21)

Trăim într-o lume extrem de complexă în care de multe ori ai nevoie de foarte mult discernământ pentru a deosebi autenticul de fals, binele de rău. Lumea este plină de posibilități, plăcerile atrăgătoare sunt pretutindeni, cărări sunt nenumărate, provăcările sunt la tot pasul, ... chiar și religia oferă multe alternative. În contextul acesta discernământul personal este foarte important.

CE ESTE DISCERNĂMÂNTUL?

Discernământul este capacitatea de a judeca, de a pătrunde, de a aprecia lucrurile la justa lor valoare, capacitatea de a deosebi elementele unei situații, de a înțelege realitatea și de a lua decizii corecte. // Discernământul este produsul minții, al cugetului, al conștiinței, constând în facultatea de a judeca clar, de a deosebi binele de rău, adevărul de minciună sau lucrul corect de cel greșit.

I. EXEMPLE DE DESCERNĂMÂNT ÎN SCRIPTURĂ

a) Cercetând Biblia vom descoperi faptul că marii oameni ai lui Dumnezeu au fost, sunt, mari și pentru faptul că au avut capacitatea extraordinară de a discerne corect lucrurile și situațiile cu care sau confruntat. Iată câteva exemple:

-Iosif, patriarhul lui Israel, în urma unei judecăți greșite a fraților lui ajunge rob în Egipt. Dumnezeu cârmuiește în așa fel lucrurile încât tânărul evreu este pus administrator peste casa șefului securității lui faraon. Aici soția lui Potifar pune ochii pe el. Iosif însă judecă corect refuzând avansurile soției stăpânului său. „Măi, femeia aceasta este nevasta unui bărbat, bărbat care mi-a oferit toată încrederea sa. Nu e bine să dau curs avansurilor aceste femei pline de pofte și să mă culc cu ea. Mă bate Dumnezeu!” Iosif, un tânăr cu discernământ corect.

-David, prigonit de regele Saul, judecă corect refuzînd să-i ia viața regelui. În pustia En-Ghedi David cu oamenii care-l însoțeau s-a ascuns într-o peșteră. Saul cu oastea lui de urmăritori au intrat în aceeași peșteră să se odihnească, fără să știe că David era în fundul peșterii. Cei care erau cu tânărul David îl îndemnau pe acesta să-i ia viața regelui în timpul somnului. David refuză spunând, „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului."

-Daniel este un alt exemplu de judecată corectă. De tânăr acesta a fost dus împreună cu alți tineri de viță nobilă în robia babiloniană. În Babilon au fost puși în casa împăratului să învețe cultura haldeilor. Biblia ne spune că Daniel și alți câțiva au refuzat mâncarea ce li se oferea de la masa împăratului, pentru că alimentele de la masa împăratului erau închinate, mai înainte de a fi servite, zeilor păgâni. Daniel, fiind educat de mic în Legea lui Dumnezeu, știa că ce jertfesc păgânii idolilor jertfesc de fapt dracilor. Daniel, un tânăr cu o sensibilitate deosebită în a discerne lucrurile după voia Domnului.

b) Tot Biblia ne pune înainte și personaje de tristă amintire care s-au remarcat printr-un discernământ greșit. Iată câteva exemple:

-Eva, mama noastră a tuturor, sub pomul cunoștinței binelui și răului. În dreapta răsunau cuvintele Domnului Dumnezeu: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit”. În stânga răsunau cuvintele Șarpelui: „Hotărânt, că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se va deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. -De cine să ascult? ... S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga. Apoi s-a uitat la pom: pomul era bun, plăcut, de dorit, și a mâncat. O eroare de judecată a primilor oameni a adus răul peste întreaga rasă umană.

-Samuel a fost un profet și conducător remarcabil în istoria lui Israel. A avut însă un moment în care discernământul i-a fost pus la încercare. Bătrânul Samuel a fost trimis de Domnul în casa lui Isai betleemitul să ungă pe unul din fii săi împărat în locul lui Saul care căzuse în dizgrație. Când au intrat cei șapte fii ai lui Isai, văzâdu-l pe Eliab, cel mai mare dintre ei, Elisei și-a zis: „Negreșit, unsul Domnului este aici înaintea Lui”. Greșit! Biblia ne spune că, „Domnul a spus lui Samuel: Nu te uit la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă”. Noi suntem înclinați să judecăm oamenii la prima vedere; după înfățișare, după posesiuni, după realizări. Cineva spunea, Dumnezeu este specialist în lucrări interioare.

-Pilat a fost guvernatorul provinciei romane Iudeea pe vremea Domnului Isus. Lui i-a revenit delicata sarcină de a-L judeca pe Fiul lui Dumnezeu. După mai multe iterogatorii Pilat îl declară public pe Isus nevinovat. Evanghelistul Ioan ne spună că, iudeii înțelegând că judecătorul voia să-L elibereze pe Domnul l-au provocat spunând: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu ești prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului”. Pilat trebuia să aleagă între Domnul Isus și cezarul de la Roma. Pentru că a iubit mai mult slava lumii decât slava lui Hristos Pilat a judecat greși după cum știm.

II. CUM OPȚII UN DISCERNĂMÂNT BIBLIC DE CALITATE

a) Ca făpturi create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu am fost înzestrați cu o capacitate de a judeca ce ne deosebește de toate celelalte făpturi de pe pământ. La întrebarea „Ce este omul?”, Biblia răspunde și în felul următor: „L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu și l-ai încununat cu slavă și cu cinste”. (Psalmul 8) Slava și cinstea cu care a fost încununat omul constă și în capacitatea acestuia de a judeca și a discerne între bine și rău, între ce este corect și ce este greșit.

Înzestrarea intelectuală inițială a fost și este însă afectată de păcat. Datorită naturii păcătoase cugetul omului, capacitatea lui de a raționa este foarte afectată. Biblia spune: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”. (Roamani 1:28) Omul, întorcând spatele lui Dumnezeu, a ajuns să aibă o minte depravată care produce o judecată de valori distorsionată.

Vestea bună este că prin Domnul Isus putem avea iertare pentru judecățile noastre greșite și deasemeni putem avea parte de o minte înoită. Fiul lui Dumnezeu spune: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții." (Ioan 8:12)

Lumea întreagă se află în întunericul păcatului. Acela care aduce lumina în lume este Fiul lui Dumnezeu. Fără Isus nu există eliberare din bezna păcatului. Domnul Isus este lumina vieții autentice. Cel care Îl urmează ajunge să cunoască sensul real al lucrurilor, poate să judece corect ce este bine și ce este rău, dispune de călăuzire cerească în viață.

Prin harul lui Dumnezeu omul care se întorc la El primesc o minte nouă, capabilă să judece după voia Celui Prea Înalt. Apostolul Pavel vorbind despre lucrarea Duhului în 1Corinteni face o afirmație deosebită cu privire la înzestrarea creștinului: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său... Noi însă avem gândul lui Hristos”. (1Cor. 2:10a, 16b) Când vine Duhul Sfânt în viața omului oferă în primul rând o sensibilitate divină în ce privește discernerea lucrurilor.

b) Judecata corectă trebuie cultivată și întreținută. Discernământul biblic este cultivat (semănat) de Dumnezeu prin nașterea din nou ca răspuns la pocăința noastră și este întreținut prin Cuvânt și rugăciune.

-CUVÂNTUL: Domnul a zis lui Iosua, slujitorul lui Moise: „Cartea aceasta a Legii să nu se despartă de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrurile tale și atunci vei lucra cu înțelepciune”. (Iosua 1:8) /// Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea... Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate”. (Ps. 119:105,130) /// Apostolul lui Hristos scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos, ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. (2Timotei 3:16-17)

Cuvântul lui Dumnezeu este unealta ce o folosește cel mai frecvent Duhul în a ne lumina și conduce. Cu cât strângem mai mult Cuvântul Domnului în inimi cu atât mai mult facilităm lucrarea Duhului Sfânt în viețile noastre.

(O SUBLINIERE LEGATĂ DE SENTIMENTE: Avem în garderoba existenței noastre capacitatea de a produce emoții. Sentimentele, emoțiile, sunt bune până la un punct și nu ne putem imagina viața fără ele. Bunăoară, întristarea care duce la pocăință este benefică. (2Corinteni 7:10) Bucuria în Domnul adusă de mântuire este deasemeni o emoție bună. (Psalmul 97:12) Problema cu sentimentele noastre este că sunt foarte schimbătoare. Omul poate trece foarte repede de la o stare pozitivă la una negativă. Deaceea viața creștinului nu trebuie să fie condusă de emoții ci de rațiune, o rațiune supusă voii lui Dumnezeu exprimată în Cuvântul Scripturilor, un cuget luminat de Duhul Sfânt prin Cuvânt.)

-RUGĂCIUNEA: La Gabaon Domnul S-a arătat în vis lui Solomon și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.” Solomon a răspuns: „... Dă, dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! ... ” Scriptura spune: „Cererea aceasta a plăcut Domnului”. (1Împărați 3:5-10) /// Apostolul Pavel scrie fraților din Efes: „…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3:14-19) /// Iacov pe de altă parte scrie: „Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturora cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată”. (Iacov 1:5)

Rugăciunea, s-a spus de multe ori, este poarta care deschide cerul. Prin rugăciune putem obține bunuri de la Tatăl nostru ceresc, dacă le cerem după voia Lui. A cere înțelepciune și discernământ este cu siguranță o rugăciune după voia lui Dumnezeu.

CONCLUZIE

De ce un mesaj despre discernământ? ... De ce o predică despre felul cum putem ajunge să judecăm corect? ... Întunericul este general iar provocările sunt permanente, avem nevoie de înțelepciunea care vine de sus pentru a putea pricepe și a lua decizii corecte. În creștinism, în poporul Domnului, există prea multă imaturitate spirituală, prea multă duplicitate, prea mult compromis, ... Există prea puțină onestitate, prea puțină lepădare de sine, prea puțină judecată biblică, ... De aceea trebuie să-I cerem în rugăciune mereu lui Dumnezeu să ne dăruiască înțelepciunea Lui. Trebuie să strângem zilnic Cuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră pentru a deprinde un discernământ dumnezeiesc. Fără inspirația nemijlocită a lui Dumnezeu riscăm decizii rele în viață. Iar dacă, suflete, încă ești departe de Domnul, întoarcete la Dumnezeu. El este gata prin Fiul Său să-ți ierte deciziile greșite din viață și să-ți dăruiască o minte înoită.

DUMNEZEULE TATĂ, TE RUGĂM ÎN NUMELE FIULUI TĂU, DĂRUIEȘTE-NE TUTUROR GÂNDUL LUI HRISTOS!